Monitorizare gravide

Monitorizare gravide - profil TORCH

N

umar de telefon pentru programari: 0756.088.230

Orar programari Luni-Vineri: 12:00 – 14:30

Infecțiile la femeia gravidă

Infecțiile materne virale, bacteriene sau parazitare pe perioada sarcinii pot să reprezinte o cauză importantă de morbiditate materno/fetală.
Grupul clasic de agenți infecțiosi teratogeni este cunoscut sub denumirea de “TORCH” (Toxoplasma gondii, Treponema pallidum, virusul rubeolic, Cytomegalovirus, herpes simplex virus), dar și alți agenți infecțioși pot avea efect teratogen (ex. virusul Varicelo-zosterian) sau risc de transmitere de la mamă la făt (virusul hepatitic B, C sau HIV). Manifestările clinice pot varia în funcție de agentul patogen și vârsta gestațională la momentul expunerii.
Consilierea pentru prevenția infecțiilor, screeningul pentru depistarea acestora precum și managementul infecțiilor la femeia gravidă reprezintă aspecte importante în monitorizarea mamei și fătului.

Infecția cu CMV afectează 60-90% din populația globului și reprezintă cea mai frecventă cauză de infecție congenitală. Transmiterea se realizează prin contact cu saliva/fluide biologice ale unei persoane infectate, prin transfuzii de sânge, transplant de organe, placentă. Virusul poate persista luni de zile în urina, saliva și materiile fecale ale copiilor cu infecție CMV dobândită congenital sau perinatal, astfel contactul strâns cu aceștia – considerat factor un risc pentru infecție.
Infecția maternă primară cu CMV, reactivarea unei infecții latente sau reinfecția cu altă tulpină – dezvoltate în timpul sarcinii pot determina infecție congenitală la făt. Riscul de transmitere a infecției CMV la făt în infecția primară maternă este de 33%, mult mai mare comparativ cu riscul de transmitere în caz de reinfecție – evaluat la 1%.
Manifestările clinice ale infecției la nou-născut – retard de creștere intrauterină, prematuritate, hepatosplenomegalie, icter, afectări multiple de organ, microcefalie/hidrocefalie, calcificări cerebrale, corioretinită, convulsii, peteșii, icter, hipoacuzie neurosenzorială/surditate, întârziere în dezvoltarea psiho-motorie/retard mental sau oprirea în evoluție a sarcinii.

Toxoplasmoza – zoonoză parazitară, determinată de protozoarul Toxoplasma gondii. Epidemiologic – seroprevalență la nivel mondial 30% din populația globului poate face dovadă serologică de trecere prin infecție prin prezența anticorpilor.
Sunt descrise trei căi principale de transmitere a infecției la om:
 expunerea la oochiştii sporulaţi din materiile fecale uscate de pisică (contact cu solul în timpul activităţii de grădinărit, consumul de fructe/legume nespălate, apă nefiltrată)
 consumul de carne crudă/insuficient preparată termic și care conține oochiști (porcine, ovine, bovine, vânat)
 transmiterea transplacentară – congenitală, de la mamă cu infecție primară în timpul sarcinii (inaparentă sau manifestă clinic) la făt.
Riscul de trasmitere transplacentară:
 nu se corelează cu forma clinică simptomatică / asimptomatică a infecției materne.
 crește cu vârsta gestațională a sarcinii (6%-10% în trimestrul I /40% în trimestrul II /60 – 75% trim III), cu mențiunea că severitatea infecției congenitale scade cu vârsta gestațională.
Clinic – aproximativ 90% din infecțiile materne dobândite pe parcursul sarcinii sunt asimptomatice sau au evoluție autolimitată, cu debut pseudogripal și limfadenopatie regională, fiind asociate cu avort spontan, naștere prematură sau infecție congenitală, cu un risc de afectare a fătului direct proporțional cu vârsta gestațională, răspunsul imun al mamei și parazitemia maternă.

Rubeola – boala virală cu evoluție autolimitată, produsă de virusul rubeolic, cu efect teratogen asupra produslui de concepție/fătului în cazul în care boala este contactată în primul trimestru de sarcină. Rata de transmitere verticală variază cu vârsta gestațională – trimestrul I de sarcină – 80%, trimestrul II – 25%, trimestrul III de sarcină / săptămâna 27-30 – 35%, la 36 săptămâni – 100%.

Riscul defectelor congenitale variază între:
– 90% când infecția maternă apare înainte de 11 săptămâni de gestație
– 33% când infecția maternă apare la 11–12 săptămâni de gestație
– 11% când infecția maternă apare la 13–14 săptămâni de gestație
– 24% când infecția maternă apare la 15–16 săptămâni de gestație
– 0% când infecția maternă apare după 16 săptămâni de gestație
Riscul foarte mic sau nul pentru rubeola congenitală este asociat cu infecția maternă după 20 de săptămâni de gestație.
Greutatea mică la naștere este consecință a infecției cu virusul rubeolic în trimestrul III de sarcină.
Rubeola congenitală se careacterizează prin retard de crestere intrauterină, calcificări intracraniene, microcefalie, cataractă, defecte cardiace, afectare neurologica cu grade variabile de severitate, surditate, hepatosplenomegalie.
Ideal screeningul pentru rubeolă se efectueaza anterior unei sarcini programate in vederea recomandarii vaccinarii antirubeolice la femeile neimunizate (o doza vaccin ROR anterior conceptiei, cu evitarea sarcinii timp de o luna).